Poroshenko a anuntat ca a declansat o ofensiva majora menita sa elimine “parazitii” din Ucraina. Imediat dupa anunt, in dimineata zilei de 1 iulie, fortele guvernamentale au lansat atacuri cu artilerie si aviatie impotriva oraselor Slaviansk si Kramatorsk.
Din punct de vedere strict legal o ofensiva impotriva unor separatisti e absolut normala. Autoritatile centrale vor dori inevitabil sa-si reinstaureze controlul asupra zonelor secesioniste. Nimic de comentat.
Problema totusi e ca Ucraina era divizata asupra politicii externe. Regiunile vestice sunt pro-occidentale si au dorit semnarea asocierii cu UE. Regiunile estice sunt pro-Rusia, au votat masiv cu Yanukovici si se opun asocierii cu UE. Cand era Yanukovici la putere si a respins semnarea tratatului cu UE, alegand Rusia, cei din vest s-au rasculat, au ocupat piete, cladiri guvernamentale, ba chiar au furat arme din sedii de politie si unitati militare si erau si stiri conform carora anumite regiuni vestice erau gata sa-si declare independenta. Dupa ce Yanukovici a fost dat jos de la putere in urma unor miscari de strada si a faptului ca sefii serviciilor si oligarhii au incetat sa-l sprijine (in principal ca urmare a amenintarilor occidentale la adresa averilor lor de peste hotare), cei din est au reactionat similar. Crimeea si-a declarat independenta, a obtinut sprijin militar extern din partea Rusiei si a decis sa devina parte a acelui stat, iar regiunile estice au incercat si ele ceva similar.
Semnand pe 27 iunie asocierea cu UE, Poroshenko nu mai e simplul reprezentat al autoritatilor centrale. El a devenit practic exponentul regiunilor vestice si al pro-occidentalilor. Si a reactivat falia care diviza societatea ucraineana. Solutia de compromis – nesemnarea asocierii cu UE, neintrarea in Uniunea Eurasiatica a lui Putin, eventual organizarea unui referendum – a fost aruncata pe fereastra.
Desi incearca sa-si camufleze intentiile in spatele reactiei normale de a elimina niste secesionisti, miza actiunii sale e evidenta – Ucraina vestica urmeaza sa-si impuna vointa, cu forta armelor, asupra Ucrainei estice. Populatia estica pro-rusa, anti-asociere UE trebuie sa fie “pacificata” si “democratizata”, adica i se va baga pe gat decizia luata de Poroshenko. Nu vreti UE de buna voie? Nu-i nimic, Poroshenko incearca cu forta.
In plus, Poroshenko e presat atat de Maidan (au fost demonstratii recente), cat si de FMI, care a conditionat continuare acordului de imprumut de reinstaurarea controlului asupra regiunilor estice. Se poate spune ca Poroshenko declanseaza un posibil razboi major la ordinul FMI.
Intrebarea este cum va reactiona Rusia. Poroshenko a trecut linia rosie si acum Kremlinul va trebui sa decida. Sub imperiul emotiei generate de imaginile luptelor intense si ale victimelor “colaterale”, opinia publica rusa poate pune presiune uriasa pe el sa faca ceva. Pe de alta parte, e posibil ca Putin sa simta o “capcana” pregatita de oamenii din spatele lui Poroshenko si sa incerce sa evite orice implicare majora.
Oricum, iata cum criza ucraineana se acutizeaza dupa semnarea pe 27 iunie a asocierii cu UE, “glontul lui Gavrilo Princip” din 2014.
Vector Geopolitic 